De ce actor...

Am simtit nevoia de a darui, de a face ceva practic care sa foloseasca si sa bucure oamenii.
De mic, adunam in jurul meu copiii si ii captivam cu orice prostioara.

In scoala, fire joviala fiind, aduceam zambetul pe fata colegilor si uneori a profesorilor.

Imi imaginam diverse personaje si incercam cu puterea mea de copil sa le dau viata.

Am cochetat si cu poezia, primele versuri de iubire avand drept muza...fireste, o fata.

Mai tarziu, in anii de liceu ma pregateam sa dau admitere la Institutul Teologic.

Intr-o seara, impreuna cu parintii am mers la teatru. M-am simtit important si totodata mic in raport cu mareata si eleganta sala de spectacol.

Am pasit timid si mi-am ocupat locul asteptand cu nerabdare ridicarea cortinei. In acea seara, interpretarea marelui actor Dionisie Vitcu in rolul Gulita din Chirita in Iasi mi-a dat de gandit si mi-a deschis curiozitatea catre teatru. Aveam sa imi descopar o noua vocatie convertita ulterior in profesie.

Am mai mers apoi si la alte spectacole in care maestrul Petru Ciubotaru, prin interpretarea sa,  mi-a starnit pofta de a juca si m-a incitat sa patrund in lumea misterioasa a scenei.

Cei doi titani ai teatrului iesean as putea spune ca "se fac vinovati" de schimbarea orientarii mele profesionale si de calauzirea pasilor  spre arta actoriceasca.

In toamna anului 1996...ma numaram printre bobocii Academiei de Arte "G. Enescu" Iasi. Cei doi actori, deveniti mentorii mei, Dionisie Vitcu si Petru Ciubotaru, m-au invatat ABC-ul teatrului, alaturi de alti mari profesori carora sper sa le fac cinste in aceasta profesie: Stefan Oprea, Constantin Paiu,  Ovidiu Lazar, Ion Sabdaru, si multi altii.

Lumea povestilor descrisa prin arta manuirii papusilor si a marionetelor imi aminteste cu drag de alti profesori deosebiti, distinsele doamne Ana Vladescu si Natalia Danaila.

Restul e tacere...

Când ninge mai mult de o zi,
Când ninge uitat, ca-ntr-un basm, ca-ntr-un cânt,
Se spune că Actorul aruncă, plângând
Toată pacea din cer pe pământ.

Cuvinte de aur...

Actorul si omul Ioan Cristinel Ginju vazut prin ochii colegilor:

“Tanarul actor Ioan Cristinel Ginju se caracterizeaza prin multa corectitudine si buna cuviinta in relatiile cu oamenii si partenerii sai de echipa, profund responsabil fata de obligatiile si indatoririle profesionale, doritor a cunoaste lucruri noi si interesante in procesul artei scenice.

Temperament viu, om cu mult simt al umorului, tanarul actor Ioan Cristinel Ginju are mari disponibilitati pentru spectacolele de comedie, mult apreciate si cautate de copii si adolescenti.” (prof. univ. Natalia Danaila)

“A da referinte despre un om e un lucru foarte responsabil si te pune in mare deruta. In cazul lui Ioan Cristinel Ginju, fostul meu student, acum actor, ma simt usurat, impacat cu constiinta mea, afirmand responsabil ca e un actor talentat, foarte pasionat de profesie, de teatru, cu un bogat bagaj profesional care poate fi fructificat, iubind Iasul si Teatrul, unde s-a format si unde doreste sa se desavarseasca.” (actor Petru Ciubotaru)

“ Talentatul meu coleg si prieten, actorul Ioan Ginju, dovedeste multa pasiune pentru teatru, este un om harnic, riguros, de o modestie sincera si autentica, mândru că profesează o artă care n-o poate face oricine.” (actor Dionisie Vitcu)

Multumesc pentru cuvintele frumoase...